Stevia – zaharul verde sau zaharul sanatos, indulcitor natural noncaloric utilizat in nutritia umana

Stevia – zaharul verde sau zaharul sanatos, indulcitor natural noncaloric utilizat in nutritia umana

Stevia – zaharul verde sau zaharul sanatos, indulcitor natural noncaloric

utilizat in nutritia umana

 

Anca-Mihaela Bulearca, Florentina-Ileana Badea, Romulus Ion Scorei*

 

*Autor principal: Institutul de Cercetare Bioboron, Comuna Podari, Strada Dunarii, numarul 31B, Craiova, Dolj, Romania, e-mail: romulus_ion@yahoo.com, fax: 0251415960

Autorii declara ca nu exista niciun fel de conflicte de interese.

 

Rezumat

Steviol glicozidele, partile din stevie care dau gustul de dulce, sunt indulcitori naturali, slab calorici, foarte stabili, usor de procesat termic, fiind utilizati pentru mancaruri si bauturi. Steviosidele, rebaudiosidele A, steviolul si isosteviolul prezinta si actiuni anti-hiperglicemice, anti-hipertensive, anti-inflamatoare, anti-tumorale, anti-diareice, diuretice si imuno-modulatoare, devenind alternative sigure si eficiente pentru zahar.

 

1. Introducere

Stevia (Stevia rebaudiana Bertoni) este o planta originara din America de Sud si America Centrala. Stevia se inrudeste cu musetelul si a fost folosita de secole de indienii Guarani din America de Sud. Stevia a fost initial cunoscuta drept „planta dulce” deoarece in forma sa naturala este de 20-30 ori mai dulce decat zaharul de masa, iar ca extract are o putere de indulcire de 100-300 ori mai mare. Desi mult mai dulce decat zaharul, stevia are extrem de putine calorii si nu influenteaza glicemia.

In Japonia si Paraguay, stevia s-a consumat de foarte multi ani ca aliment sau medicament. Extractele din frunzele steviei au ajutat in tratarea traditionala a diabetului în Paraguay si Brazilia (Thomas and Glade, 2010).

Indulcitorii de stevie sunt probabil cel mai bine cunoscuti si utilizati in Japonia, dupa ce în 1970 a fost interzisa zaharina. Intre anii 1970-1980, stevia a inceput sa apara in magazinele de tip „plafar” din America de Nord si Europa. Organizatia Food and Drug Administration (FDA) din SUA a refuzat cateva incercari de comercializare a steviei ca si aditiv alimentar. Conform cu Dietary Supplement Health and Education Act (DSHEA) din 1994, frunzele sau extractele de stevie au fost aprobate doar pentru a fi folosite ca si supliment alimentar in SUA (FDA, 1995). In America de Sud, China, Japonia si Coreea, indulcitorii care deriva din stevie sunt permisi ca si aditivi alimentari. Recent, acesti indulcitori au fost aprobati si in Mexic, Australia, Noua Zeelanda si Elvetia. In 2008, Comisia Europeana pentru Autoritatea Europeana a Sigurantei Alimentelor (EFSA) a reexaminat gradul de siguranta al steviol glicozidelor. Dupa ce s-au luat in calcul toate datele cu privire la stabilitate, produsii de degradare, metabolism si toxicologie, EFSA a stabilit o doza zilnica admisa pentru steviol glicozide, exprimata ca echivalenti steviol, de 4 mg/Kg corp/zi (JECFA, 2007).

 

2. Structura chimica

Cuvantul „stevie” face referire la planta si componentele sale ca un intreg. Partile din stevie care dau gustul de dulce se numesc steviol glicozide. Acestea sunt extrase din frunzele plantei de stevie cu apa fierbinte, urmate de purificarea solventului din extractul solubil in apa. Frunzele plantei de stevie contin cel putin 10 tipuri diferite de glicozide, dintre care componentii majoritari sunt steviosidele si rebaudosidele A. Alte glicozide in cantitati semnificative sunt rebaudiosidele C si dulcosidele A. Produsele care contin un nivel ridicat de rebaudioside A se numesc rebiana. Steviosidele sunt foarte stabile (JECFA, 1999; Geuns, 2003b). Glicozidele primare sunt steviosidele de 250-300 ori mai dulci decât sucroza (JECFA, 1999). Figura 1 prezinta structurile principalelor glicozide din extractele de stevie.

Steviol glicozidele sunt metabolizate ca steviol, astfel ca pentru evaluarea riscurilor este importanta analiza din punct de vedere a sigurantei pentru steviol (Roberts and Renwick, 2008). Pe baza maselor lor moleculare relative, cantitatile de stevioside sunt inmultite cu 0,40, iar rebaudiosidele A cu 0,33, astfel incat ambele sunt transformate in echivalenti steviol. Doza zilnica acceptata de catre Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Additives (JECFA) este de 0-4 mg/Kg corp/zi pentru un echivalent steviol care corespunde la 0-12 mg rebaudiosida A/Kg corp/zi, folosind transformarea de masa de mai sus (JECFA, 2007).

Fig. 1. Structurile steviosidelor, rebaudiosidelor A si steviolului.

 

 

3. Metabolismul

          Dupa administrarea orala, steviosidele sunt foarte slab absorbite de tractul intestinal superior al rozatoarelor si oamenilor. Pe de alta parte, steviosidele sunt aproape complet metabolizate la steviol ca aglicon de catre microflora intestinala in tractul intestinal inferior (JECFA, 1999). Studiile de metabolism la oameni au scos la iveala faptul că in sange nivelurile de stevioside si de şteviol liber sunt destul de scazute (JECFA, 2005). Voluntarii de sex masculin de la un studiu clinic si carora li s-a administrat o singura doza de 375 mg stevioside au prezentat un maxim de stevioside in sange de 0,1 μg/mL dupa 60-180 minute de la adminsitrarea dozei. Nu s-au detectat urme de steviol, epoxid sau 15-oxosteviol. Ca rezultat al metabolismului steviosidelor, steviolul liber a fost gasit numai in materiile fecale (Wingard et al., 1980).

Cercetarile legate de metabolismul in vivo asupra steviosidelor si cele in vitro asupra rebaudiosidelor A la soareci si oameni au aratat ca ambii compusi sunt metabolizati la steviol care este singurul absorbit (Roberts and Renwick, 2008; Wheeler et al., 2008) (Figura 2).

 

Fig. 2. Absorbtia, metabolismul si excretia rebaudiosidelor A

la oameni si soareci (adaptat după Carakostas et al., 2008).

In concluzie, studiile clinice de metabolism au evidentiat ca: i) steviosidele sunt foarte putin sau aproape deloc absorbite in sange, ii) exista o circulatie enterohepatica a metabolitilor la soareci, si iii) transformarea steviolului la glucuronidele sale corespunzatoare reprezinta o cale de eliminare importanta (Nakayama et al., 1986; Geuns et al., 2003a, 2003b).

In ceea ce priveste evaluarea toxicologica a steviosidelor s-a aratat că acestea reprezinta compusi destul de siguri. Steviosidele au o toxicitate acuta orala foarte scazuta, cu valori pentru DL50 orala mai mari de 15 g/Kg corp pentru speciile rozatoare (JECFA, 1999). Studiile efectuate pe o perioada indelungata de timp cu privire la potentialul cancerigen al steviosidelor la soareci nu au demonstrat nicio activitate cancerigena sau pre-cancerigena dupa 104 saptamani de tratament cu stevioside de pana la 5% (Toyoda et al., 1997). Datele de literatura indreptatesc urmatoarele afirmatii:

–         rebaudiosidele A şi steviosidele nu sunt genotoxice in vitro si in vivo;

–         genotoxicitatea steviolului in celulele mamiferelor este limitata la testele in vitro care pot fi influentate de concentratiile in exces ale compusului;

–         steviosidele nu sunt cancerigene si nici promotori de cancer.

 

4. Trialuri clinice

4.1. Actiunea steviei la reglarea glucozei

          Studiile preclinice arata ca steviosidele maresc atat secretia de insulina, cat si sensibilitatea la insulina. Aceasta din urma poate fi corelata cu inhibitia expresiei hepatice a fosfoenolpiruvat carboxikinasei (PEPCK) si gluconeogenezei cuplata cu stimularea sintezei glicogenului hepatic (Chen et al., 2005; Yang et al., 2009).

Intr-un studiu de 6 saptamani, soarecii cu diabet si hraniti cu stevioside au prezentat raspunsuri destul de semnificative ca intensititate la insulina, concomitent cu supresia secretiei de glucagon si atenuarea concentratiei de glucoza din sange (Jeppesen et al., 2003). S-a constatat ca efecte benefice similare se petrec si la oameni. Intr-un studiu clinic, 12 barbati si femei cu diabet de tipul 2 au primit, pe langa dietele lor obisnuite, si fie 1 g de stevioside, fie 1 g de amidon din porumb (control) (Gregersen et al., 2004). In comparatie cu efectele amidonului, consumul de stevioside s-a asociat cu scaderea semnificativa a maximelor obtinute pentru concentratiile glicemiei postprandiale si cu cresterea indexului insulinogenic. Rezultatele arata ca inlocuirea zaharului cu stevioside realizeaza reglarea buna si sanatoasa a glucozei in organism.

 Intr-un alt trial clinic, subiectii cu diabet de tipul 2 au fost randomizati pentru a primi 1000 mg/zi de rebaudioside A sau placebo, timp de 16 saptamani. Rebaudiosidele A nu au afectat homeostazia glucozei si nu s-au semnalat efecte adverse. De asemenea, nu s-au inregistrat efecte ale rebaudiosidei A asupra tensiunii arteriale sau asupra masuratorilor de lipide (Maki et al., 2008b). Rezultatele studiului vin in intampinarea celor raportate de Jeppesen et al. (2006) care, dupa 3 luni de la administrarea steviosidelor (1500 mg/zi), a aratat ca acestea nu afecteaza tensiunea arteriala sau lipidele din sange la pacientii cu diabet zaharat de tipul 2.    

4.2. Actiunea steviei la reglarea tensiunii arteriale

Studiile efectuate pe soareci si caini au demonstrat ca steviosidele induc vasorelaxarea (Wong et al., 2004; Liu et al., 2003). Efectul a fost testat intr-un trial clinic randomizat, dublu-orb, controlat-placebo, timp de 1 an. Subiectii au fost 106 persoane hipertensive carora li s-au administrat capsule cu stevioside (750 mg/zi) sau placebo (Chan et al., 2000). Dupa primele 3 luni, subiectii din grupul cu stevioside au prezentat deja o scadere semnificativa a tensiunii arteriale sistolice si diastolice. Nu s-au semnalat efecte adverse.

Intr-un alt studiu clinic de 2 ani, in grupul cu subiecti diagnosticati cu hipertensiune usoara care au primit 1500 mg/zi stevioside s-au inregistrat scaderi semnificative ale tensiunii arteriale sistolice si diastolice, fata de grupul placebo (Hsieh et al., 2003).

Alte studii clinice au aratat ca steviosidele prezinta beneficii terapeutice pentru pacientii cu hipertensiune arteriala si diabet zaharat de tipul 2. S-au realizat doua trialuri clinice pentru subiectii cu hipertensiune arteriala din China (Chan et al., 2000; Hsieh et al., 2003). In trialul clinic de 12 luni, pacientilor li s-a stopat administrarea de medicamente antihipertensive si au fost randomizati in grupul de studiu cu stevioside (750 mg/zi) si in cel placebo. Aceeasi echipa de cercetatori a realizat un studiu in care pacientii recent diagnosticati cu hipertensiune arteriala blanda au fost randomizati in grupul cu stevioside (1500 mg/zi) sau in cel placebo, timp de 2 ani. Ambele studii au aratat la sfarsitul tratamentului o reducere semnificativa fata de momentul initial pentru ambii markeri (tensiune arteriala sistolica si diastolica), pentru grupul cu stevioside. Efectele benefice ale administrarii steviosidelor au fost raportate si pentru subiectii unui studiu efectuat de Gregersen et al. (2004), in care s-a demonstrat o reducere a glucozei si glucagonului in sange dupa ingestia a 1 g de stevioside.

Doua trialuri clinice demonstreaza efectele consumului zilnic de steviol glicozide asupra masuratorilor hemodinamice la subiectii cu tensiune arteriala normala si scazuta, si asupra homeostaziei glucozei la pacientii cu diabet de tipul 2. Primul studiu a inclus subiecti cu tensiune arteriala normala, ce au fost randomizati si au primit fie 1000 mg/zi de rebaudioside A, fie placebo, timp de 4 saptamani. Rebaudiosidele A sunt foarte bine tolerate si nu produc efecte clinice hemodinamice importante (Maki et al., 2008a). Datele obtinute sunt asemanatoare celor gasite de Ferri et al. (2006) si care nu au semnalat niciun efect asupra tensiunii arteriale in pacientii cu hipertensiune arteriala blanda, la doze de pana la 15 mg/Kg corp/zi timp de 24 saptamani, pentru un extract brut de steviol glicozida.

Steviol glicozidele au capacitatea de a induce efecte farmacologice asupra tensiunii arteriale si homeostaziei glucozei, dupa un consum repetat (Barriocanal et al., 2008). Intr-un studiu randomizat si dublu-orb, trei grupuri de subiecti (diagnosticati cu homeostazie normala a glucozei, diabet de tipul 1 şi 2) au primit fie 750 mg/zi de steviol glicozide, fie placebo, timp de 3 luni. Nu s-au identificat efecte hemodinamice semnificative si nici actiuni ale steviol glicozidelor asupra marker-ilor lipidici din sange (colesterol total, LDL- şi HDL-).

4.3. Actiunea steviei la prevenirea cariilor dentare

          Extractul din frunze de stevie si compusii sai polifenolici, steviosidele si rebaudiosidele A, sunt necariogene. Spre deosebire de solutia de sucroza care determina dezvoltarea de carii dentare la puii de sobolan, steviosidele nu sunt periculoase in acest sens (Das et al., 1992). Principalul organism cariogenic, Streptococcus mutans, sufera o incetinire in dezvoltare si secreta mai putin acid atunci cand este crescut intr-un mediu de cultura care contine stevioside, decat atunci cand se lucreaza pe sucroza, glucoza sau fructoza (Grenby, 1997; Phillips, 1987). 

4.4. Efectul antioxidant al steviei

          Extractul din frunze de stevie prezinta activitate antioxidanta atribuita interactiei cu electronii radicalilor liberi si superoxizilor (Xi et al., 1998). Extracţia etanolica a frunzelor de stevie da trei compusi activi care prezinta actiune antioxidanta semnificativa la concentratia de 60 μmol (Masuda et al., 2006). Extractul metanolic din frunzele de stevie contine o concentratie ridicata de polifenoli totali si flavonoide si previne peroxidarea lipidica, propagarea radicalilor liberi si extirparea componentei ADN-ului la 0,1 mg/mL (Ghanta et al., 2007). Un studiu asupra potentialul in vitro al extractului etanolic din frunzele de Stevia rebaudiana indica faptul ca acesta se comporta ca agent natural antioxidant, inhiband de asemenea radicalul hidroxil, oxidul de azot si anionii superoxizi (Shukla et al., 2009).

4.5. Actiunea steviei asupra sistemului imunitar

          Extractele din frunzele steviei prezinta activitate antivirala si antimicrobiana. Extractele apoase fermentate au activitati puternic antimicrobiene, antibacteriene si antifungice pentru o gama larga de bacterii patogene, incluzand si Escherichia coli, fara sa afecteze flora intestinala (Ghosh et al., 2008). Extractele apoase fierbinti inhiba replicarea rotavirusului uman in vitro prin blocarea atasarii virale de celule (Takahashi et al., 2001).     S-au demonstrat efectele inhibitorii ale extractelor si componentelor lor polifenolice asupra initierii şi dezvoltarii tumorilor. Isosteviolul, produsul de hidroliza al steviosidelor, inhiba replicarea ADN-ului si dezvoltarea celulelor canceroase in organismul uman (DL50 între 84-167 μmol) (Mizushina et al., 2005). Isosteviolul, steviosidele, rebaudiosidele A, rebaudiosidele C si dulcosidele A inhiba inflamatia TPA indusa la soareci (Yasukawa et al., 2002). Steviosidele si metabolitii lor amplifica sistemul imunitar de supraveghere la mamifere si activitatea imuno-modulatoare (Sehar et al., 2008). Desi nu a fost inca testat pe oameni, studiile in vitro si cele pe diferite modele de animale arata că extractul din frunze de stevie este imunostimulator.

4.6. Actiunea steviei asupra bolii colonului inflamat

          Steviosidele si steviolul exercita efecte anti-inflamatorii asupra celulelor epiteliale de colon (Chatsudthipong and Muanprasat, 2009). Studiile pe animale au aratat efectul inhibitor al steviosidelor asupra contractiei musculaturii netede intestinale, stimulare ce are legatura cu hipermotilitatea asociata cu diareea (Shiozaki et al., 2006). Steviosidele promit să devina un agent util în tratamentul anti-diareic deoarece, avand un volum molecular considerabil, devin relativ impermeabile pentru membranele celulare in cauza.

4.7. Stevia si memoria

Steviosidele elimina scopolamina indusa de deficientele de memorie, efect atribuit proprietatilor lor de indulcire. Stresul oxidativ al creierului si inflamatiile joacă un rol critic in patobiologia dementei, iar steviosidele prezinta actiuni anti-inflamatorii si anti-oxidative. Mai mult, proprietatea anticolinesterazica observata la stevioside poate avea o contributie importanta in actiunea sa antiamnestica. Oricum, sunt necesare studii viitoare pentru a putea explora la maximum potentialul steviosidelor in cazul deficienţelor de memorie.

4.8. Stevia – indulcitor natural sigur si non-toxic

          S-au demonstrat eficacitatea si siguranta extractelor din frunzele steviei (Geuns et al., 2004). Steviosidele si steviolul ca aglicon nu reactioneaza direct cu ADN-ul si nu determina efecte genotoxice in testele efectuate, relevante pentru riscul la oameni (Brusick, 2008). Steviosidele prezinta caracter non-mutagenic in testele pe bacterii, culturi de celule ale mamiferelor si soareci (Matsui et al., 1996). La studiile de toxicitate acuta si cronica efectuate pe soareci, steviosidele nu au prezentat niciun efect (Xili et al., 1992; Toyoda et al., 1997). Nici rebaudiosidele A nu s-au dovedit a fi toxice sau genotoxice (Williams and Burdock, 2009).

De asemenea, extractele din frunzele steviei si steviosidele nu au produs efecte adverse asupra fertilitatii animalelor de laborator, performantelor de imperechere, sarcinii, numarului de fetusi sau cresterii si fertilitatii puilor (Shiotsu, 1996). Examinarea histopatologica a tesuturilor de soareci dupa administrarea de rebaudioside A nu a inregistrat modificari macroscopice sau microscopice la organele reproducatoare (Curry and Roberts, 2008; Carakostas et al., 2008). S-a calculat nivelul efectelor adverse neobservate (NOAEL) si s-au obtinut valori intre 2048-2273 mg rebaudioside A/Kg corp/zi (Curry and Roberts, 2008).

Analizele farmacocinetice au aratat ca rebaudiosidele A si steviosidele sunt absorbite si metabolizate, apoi eliminate prin urina si materii fecale (Wheeler et al., 2008). Compusii bioactivi din extractul frunzelor de stevie nu prezinta riscuri de natura genetica la oameni (Brusick, 2008). Consumul zilnic ca indulcitor alimentar de aproximativ 5-6 mg extract din frunze de stevie per Kg corp este unul foarte sigur si eficient (Carakostas et al., 2008).     

 

5. Stevia o alternativa la zahar si fructoza

Zaharul rafinat si siropul de porumb bogat în fructoza au la ora actuala un impact negativ (obezitate şi boli cronice) asupra sanatatii oamenilor.

Introducerea steviol glicozidelor pe piata europeana are o serie de beneficii: se reduce aportul energetic, se ofera posibilitatea de a consuma numai produse naturale si alimente organice sau bio. Steviol glicozidele sunt foarte dulci si sunt suficiente in cantitati reduse. Mai mult, ele sunt foarte stabile si pot fi usor procesate termic, fara sa sufere reactii de descompunere. Sunt sigure si pot fi utilizate si de pacientii cu fenilcetonurie.

In Codex Alimentarius, steviol glicozidelor le este alocat numarul E960.

Nu numai extractele din frunzele steviei sunt sarace in calorii, ci si componentii fitonutrienti ai plantei, de aceea consumul lor este sanatos si nu exista amenintarea reactiilor adverse sau efectelor toxice.

Stevia va deveni sau chiar a devenit deja o alternativa sigura si eficace pentru zahar si fructoza.

 

6. Concluzii

          Steviol glicozidele sunt considerate indulcitori, si nu aditivi alimentari. Se recomanda in dietele pentru slabit si pentru unele produse adresate diabeticilor. Studiile clinice efectuate au aratat ca, spre deosebire de alti indulcitori, steviol glicozidele se pot utiliza cu succes la pacientii cu diabet si la cei cu fenilcetonurie. Pe langa faptul că steviol glicozidele sunt slab calorice, ele au o aroma care le sporeste proprietătile, facandu-le utile pentru diferite mancaruri si bauturi.

S-a demonstrat ca steviosidele, rebaudiosidele A, steviolul si isosteviolul prezinta şi beneficii terapeutice, ele fiind caracterizate de actiuni anti-hiperglicemice, anti-hipertensive, anti-inflamatoare, anti-tumorale, anti-diareice, diuretice si imuno-modulatoare. Caracteristicile pentru proprietatile lor atat de diversificate si benefice sunt (WHO, 2007):

ü    regleaza nivelul de zahar in sange in aproape toate cazurile de diabet zaharat de tip 2 si intr-un procent ridicat diabetul de tip 1, modul de actiune fiind prin stimularea activitatii pancreasului;

ü    ajuta la mentinerea constanta a indicelui glicemic si regleaza nivelul de insulina;

ü    sunt o sursa de anti-oxidanti naturali;

ü    consumul regulat de ingrediente active ale steviei regleaza tensiunea arteriala;

ü    atenueaza sinteza de mediatori inflamatori;

ü    imbunatatesc functia digestiva si faciliteaza recuperarea rapida a afectiunilor de ficat, pancreas si splina;

ü    utilizarea regulata ajuta la intarirea sistemului vascular si promoveaza buna functionare a inimii;

ü    contin proteine, calciu, fosfor, fier, potasiu si resturi de celuloza bruta, care sunt esentiale pentru mentinerea sanatatii, si protejeaza degradarea vitaminei C;

ü    prezinta proprietati antibacteriene si antifungice si sunt recomandate pentru prevenirea cariilor si pentru reducerea durerii si inflamatiei in caz de gingivita;

ü    utilizarea lor este sigura si nu prezinta efecte secundare. Cu toate acestea, siguranta la copiii mici, femeile insarcinate sau care alapteaza, persoanele cu boli hepatice sau renale nu a fost inca stabilita.

In concluzie, substituind zaharul printr-un continut scazut in calorii, acest indulcitor natural – stevia –  devine o alternativa tot mai eficienta care pare sa castige tot mai mult teren in fata indulcitorilor artificiali, atat de nesiguri pentru organismul uman.

 

7. Bibliografie

Barriocanal L, Palacios M, Benitez G, Benitez S, Jimenez JT, Jimenez N, Rojas V: Apparent lack of pharmacological effect of steviol glycosides used as a sweetener in humans. A pilot study of repeated exposures in some normotensive and hypotensive individuals and Type 1 and Type 2 diabetics. Regul Toxicol Pharmacol 2008; [Epub ahead of print].

 

Brusick DJ: A critical review of the genetic toxicity of steviol and steviol glycosides. Food Chem Toxicol 2008; 46 Suppl 7: S83-91.

 

Carakostas MC, Curry LL, Boileau AC, Brusick DJ: Overview: The history, technical function and safety of rebaudioside A, a naturally occurring steviol glycoside, for use in food and beverages. Food and Chemical Toxicology 2008; 46 Suppl 7: S1–S10.

 

Chan P, Tomlinson B, Chen Y, Liu J, Hsieh M, Cheng J: A double-blind placebo-controlled study of the effectiveness and tolerability of oral stevioside in human hypertension. Br J Clin Pharmacol 2000; 50: 215-220.

 

Chatsudthipong V, Muanprasat C: Stevioside and related compounds: Therapeutic benefits beyond sweetness. Pharmacol Ther 2009; 121: 41-54.

 

Chen T, Chen S, Chan P, Chu Y, Yang H, Cheng J: Mechanism of the hypoglycemic effect of stevioside, a glycoside of Stevia rebaudiana. Pharmacol Planta Med 2005; 71: 108-13.

 

Curry LL, Roberts A: Subchronic toxicity of rebaudioside A. Food Chem Toxicol 2008; 46 (Suppl 7): S11-20.

 

Das S, Das AK, Murphy RA, Punwani IC, Nasution MP, Kinghorn AD: Evaluation of the cariogenic potential of the intense natural sweeteners stevioside and rebaudioside A. Caries Res 1992; 26: 363-366.

 

Ferri LAF, Alves-Do-Prado W, Yamada SS, Gazola S, Batista MR, Bazotte RB: Investigation of the antihypertensive effect of oral crude stevioside in patients with mild essential hypertension. Phytother Res 2006; 20: 732–736.

 

Food and Drug Administration (FDA) Center for Food Safety and Applied Nutrition, 1995. Dietary supplement health and education act of 1994. FDA to Patrick Noonan, Washington, DC <(www.fda.gov/ohrms/dockets/DOCKETS/95s0316/m000002.pdf)>.

 

Geuns JMC, Bruggeman V, Buyse JG: Effect of stevioside and steviol on the developing broiler embryos. J Agric Food Chem 2003a; 51: 5162-5167.

 

Geuns JM, Augustijns P, Mols R, Buyse JG, Driessen B: Metabolism of stevioside in pigs and intestinal absorption characteristics of stevioside, rebaudioside A and steviol. Food Chem. Toxicol. 2003b; 41: 1599–1607.

 

Geuns JMC, Buyse J, Vankeirsbilck A, Temme L: The safety of stevioside used as a sweetener. J Food Agric Environ 2004; 2: 290-291.

 

Ghanta S, Banerjee A, Poddar A, Chattopadhyay S: Oxidative DNA damage preventive activity and antioxidant potential of Stevia rebaudiani (Bertoni), a natural sweetener. J Agric Food Chem 2007; 55(26): 10962-10967.

 

Ghosh S, Subudhi E, Nayak S: Antimicrobial assay of Stevia rebaudiana Bertoni leaf extracts against 10 pathogens. Intern J Integrat Biol 2008; 2: 27-31.

 

Gregersen S, Jeppesen PB, Holst JJ, Hermansen K: Antihyperglycemic effects of stevioside in type 2 diabetic subjects. Metabolism 2004; 53: 73-76.

 

Grenby TH: Dental aspects of the use of sweeteners. Pure Appl Chem 1997; 69: 709-714.

 

Hsieh MH, Chan P, Sue YM, Liu JC, Liang TH, Huang TY, Tomlinson B: Efficacy and tolerability of oral stevioside in patients with mild essential hypertension: A two-year, randomized, placebo-controlled study. Clin Ther 2003; 25: 2797-2808.

 

JECFA, Sweetening agent: stevioside. In: 51st Meeting Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Additives. World Health Organization, Geneva, Switzerland., WHO Food Additive 1999; 42: 119–143 (http:// www.inchem.org/documents/jecfa/jecmono/v042je07.htm)>.

 

JECFA: Steviol glycosides. In: 63rd Meeting of the Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Additives. World Health Organization, Geneva, Switzerland, WHO Technical Report 2005; 928: 34–39 and 138 <(http:// whqlibdoc.who.int/trs/WHO_TRS_928.pdf)>.

 

JECFA: Steviol glycosides. In: Combined Compendium of Food Additive Specifications, 68th Meeting of the Joint FAO/WHO Expert Committee on Food Additives. Food and Agriculture Organization of the United Nations, Rome, Italy, FAO/JECFA Monograph 2007; 4: 61–64 <(http://www.fao.org/ag/agn/ jecfa-additives/specs/monograph4/additive-442-m4.pdf)>.

 

Jeppesen PB, Gregersen S, Rolfsen SE et al.: Antihyperglycemic and blood pressure-reducing effects of stevioside in the diabetic Goto-Kakizaki rat. Metabolism 2003; 52: 372-378.

 

Jeppesen PB, Barriocanal L, Meyer MT, Palacios M, Canete F, Benitez S, Logwin S, Schupmann Y, Benitez G, Jimenez JT: Efficacy and tolerability of oral stevioside in patients with type 2 diabetes: a long-term, randomized, double-blinded, placebo-controlled study. Diabetol Suppl 2006; 49: 511–512.

 

Kao MS, Chen PF: Efficacy and tolerability of oral stevioside in patients with mild essential hypertension: a two-year, randomized, placebo-controlled study. Clin Ther 2003; 25: 2797–2808.

 

Lee CN, Wong KL, Liu JC, Chen YJ, Cheng JT, Chan P: Inhibitory effect of stevioside on calcium influx to produce antihypertension. Planta Med 2001; 67: 796-799.

 

Liu JC, Kao PK, Chan P et al.: Mechanism of the antihypertensive effect of stevioside in anesthetized dogs. Pharmacology 2003; 67: 14-20.

 

Maki KC, Curry LL, Carakostas MC, Tarka SM, Reeves MS, Farmer MV, McKenney JM, Toth PD, Schwartz SL, Lubin BC, Dicklin MR, Boileau AC, Bisognano JD: The hemodynamic effects of rebaudioside A in healthy adults with normal and low-normal blood pressure. Food Chem Toxicol 2008a; 46/7S: S40–S46.

 

Maki KC, Curry LL, Reeves MS, Toth PD, McKenney JM, Farmer MV, Schwartz SL, Lubin BC, Boileau AC, Dicklin MR, Carakostas MC, Tarka SM: Chronic consumption of rebaudioside A, a steviol glycoside, in men and women with type 2 diabetes mellitus. Food Chem Toxicol 2008b; 46/7S: S47–S53.

 

Masuda T, Yamashita D, Maekawa T et al.: Identification of antioxidative compounds from Stevia (Stevia rebaudiana). J Japan Soc Food Sci Technol 2006; 53: 597-602.

 

Matsui M, Matsui K, Kawasaki Y et al.: Evaluation of the genotoxicity of stevioside and steviol using six in vitro and one in vivo mutagenicity assays. Mutagenesis 1996; 11: 573-579.

 

Mizushina Y, Akihisa T, Ukiya M et al.: Structural analysis of isosteviol and related compounds as DNA polymerase and DNA topoisomerase inhibitors. Life Sci 2005; 77: 2127-2140.

 

Nakayama K, Kasahara D, Yamamoto F: Absorption, distribution, metabolism and excretion of stevioside in rats. Shokuhin Eiseigaku Zasshi 1986; 27: 1–8.

 

Phillips KC: In: Developments in Sweeteners (T.H. Grenby, ed.). Elsevier Applied Science, London 1987; 1-43.

 

Roberts A, Renwick AG: Comparative toxicokinetics and metabolism of rebaudioside A, stevioside and steviol in rats. Food Chem Toxicol 2008; 46/7S:S31–S39.

 

Sehar I, Kaul A, Bani S, Pal HC, Saxena AK: Immune up regulatory response of a non-caloric natural sweetener, stevioside. Chemico-Biolog Interact 2008; 173: 115-121.

 

Shiotsu, S: Fertility study of stevia decoction in rats. Tech J Food Chem 1996; 4: 108-113.

 

Shiozaki K, Fujii A, Nakano T, Yamaguchi T, Sato M: Inhibitory effects of hot water extract of the Stevia stem on the contractile response of the smooth muscle of the guinea pig ileum. Biosco Biotechnol Biochem 2006; 70: 489-494.

 

Shukla S, Mehta A, Bajpai VK, Shukla S: In vitro antioxidant activity and total phenolic content of ethanolic leaf extract of Stevia rebaudiana Bert. Food Chem Toxicol 2009; 47: 2338-2343.

 

Takahashi K, Matsuda M, Ohashi K et al.: Analysis of antirotavirus activity of extract from Stevia rebaudiana. Antiviral Res 2001; 49: 15-24.

 

Thomas JE and Glade MJ: Stevia: It’s Not Just About Calories. The Open Obesity Journal 2010; 2: 101-109.

 

Toyoda K, Matsui H, Shoda T, Uneyama C, Takada K, Takahashi M: Assessment of the carcinogenicity of stevioside in F344 rats. Food Chem Toxicol 1997; 35: 597-603.

 

Wheeler A, Boileau AC, Winkler PC et al.: Pharmacokinetics of rebaudioside A and stevioside after single oral doses in healthy men. Food Chem Toxicol 2008; 46(7): S54-60.

 

WHO INDIA: Stevia: Prospects as an Emerging Natural Sweetner 2007.

 

Williams LD, Burdock GA: Genotoxicity studies on a high-purity rebaudioside A preparation. Food Chem Toxicol 2009; 47(8): 1831-1836.

 

Wingard Jr. RE, Brown JP, Enderlin FE, Dale JA, Hale RL, Seitz CT: Intestinal degradation and absorption of the glycosidic sweeteners stevioside and rebaudioside A. Experientia  1980; 36: 519–520.

 

Wong KL, Chan P, Yang HY et al.: Isosteviol acts on potassium channels to relax isolated aortic strips of Wistar rat. Life Sci 2004; 74: 2379-2387.

 

Xi Y, Yamaguchi T, Sato M, Takeuchi M: Antioxidant activity of Stevia rebaudiana. Japan Soc Food Sci Technol 1998; 45: 310-316.

 

Xili L, Chengjiany B, Eryi X et al.: Chronic oral toxicity and carcinogenicity study of stevioside in rats. Food Chem Toxicol 1992; 30: 957-965.

 

Yang PS, Lee JJ, Tsao CW, Wu HT, Cheng JT: Stimulatory effect of stevioside on peripheral mu opioid receptors in animals. Neurosci Lett 2009; 454: 72-75.

 

Yasukawa K, Kitanaka S, Seo S: Inhibitory effect of stevioside on tumor promotion by 12-O-tetradecanoylphorbol-13-acetate in two stage carcinogenesis in mouse skin. Biol Pharm Bull 2002; 25: 1488-1490.